O companie fondată de Alfred Nobel a produs anul trecut în Victoria explozibili de 10,7 milioane de euro

Compania cu capital spaniol Maxam România, subsidiara unui grup de firme ale cărui baze au fost puse de Alfred Nobel în 1872, produce explozibili  în oraşul Victoria, din judeţul Braşov. Anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri de 49,83milioane de lei (10,7 milioane de euro) în creştere cu aproape 10% faţă de anul anterior, în timp ce pierderile s-au restrâns de aproape cinci ori, până la 955.000 de lei.
Compania are cinci fabrici în oraşul Victoria, cu un număr mediu anul trecut  de 66 de angajaţi.
Compania din România produce dinamită, hidrogeluri explozive, oferind, în acelaşi timp servicii de împuşcări, măsurători şi optimizări de împuşcare.
Grupul Maxam Corp. (fost Union Espanola de Explosivos, SA) a fost în 1872 de către Alfred Nobel sub denumirea „Sociedad Anonima Espanola de la Dinamita”, schimbându-şi numele în Union Espanola de Explosivos în 1896.
În România, grupul şi-a început activitatea în 1994 prin intermediul societăţii comerciale Irisimpex SRL. În 2003 s-a luat decizia înfiinţării UEE Rumania SRL, societate în care grupul este unic asociat, deţinând 100% din capital, anticipând evoluţia dezvoltării infrastructurii în Europa de Est. UEE Rumania SRL devine lider de piaţă în România până în 2006 în domeniul materialelor explozive, deţinând o cotă de 60%. În 2005, grupul Maxam a pus bazele capacităţii sale de producţie în România, formând societatea Sparomex SRL, în oraşul Victoria, judeţul Braşov, în cadrul unui joint-venture cu Pirochim Victoria. Spaniolii controlau 79% din această firmă, aducând ca aport tehnologie de ultimă oră. „La noi totul este automatizat, de aceea avem şi aşa de puţini angajaţi”, a explicat Vasile Catană. Ulterior, în 2010, spaniolii au cumpărat şi participaţia Pirochim în Sparomex şi au modificat denumirea societăţii în Maxam România SRL.
Grupul Maxam Corp. deţine capacităţi de producţie în Europa – Spania, Portugalia, Franţa, Italia, Germania, Norvegia, Polonia, România, Ungaria şi Bulgaria, dar şi în Africa de Sud, Angola, Ghana, Mali, Tanzania, Australia, Insulele Mauritius, Kazahstan, Uzbekistan, Rusia, Vietnam, Chile, Brazilia, Puerto Rico, Statele Unite şi Bolivia.
Cuvântul „dinamită” provine din grecescul „dynamis”, ce înseamnă „putere”, iar inventarea acestui exploziv îi aparţine în exclusivitate lui Alfred Nobel, care a folosit-o pentru prima data în 1866.
Nobel, care încercase multe materiale capabile să declanşeze explozii, a descoperit că un minereu siliconic poros numit kiselgur absoarbe o cantitate semnificativă de nitroglicerină, rezultând un proces mult mai sigur în exploatare decât amestecul său anterior. Formula necesita 75% nitroglicerină şi 25% kiselgur. Însă acest amestec, pe care Nobel l-a numit Dinamita nr. 1, nu era atât de puternic pe cât îşi dorea, deoarece kiselgurul nu contribuia cu nimic la puterea explozivului, ba chiar îi reducea efectul, absorbind energia calorică ce ar fi trebuit să intensifice explozia. Nobel l-a înlocuit cu alte ingrediente naturale active, precum pasta de lemn – ca absorbant, şi o sare (azotatul de sodiu) – ca agent de oxidare. Aceste transformări i-au permis lui Nobel nu numai să îmbunătăţească eficacitatea explozivului, dar şi să poată prepara explozivi de diferite puteri. Pentru a putea determina apariţia exploziei, Alfred a brevetat o altă invenţie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.