O şagunistă de top face opere de artă prin prelucrarea lutului

Ferencz Agnes Veronika şi Raluca Alexandra Târziu – meşterul şi ucenicul.

 

La Zilele meşteşugurilor populare maghiare din ţara Bârsei am întâlnit-o pe Ferencz Agnes Veronika, artist popular maghiar. Fostă profesoară de desen la şcoala nr. 24 din Braşov, dascălul şi-a deschis acasă un atelier de olărit şi modelararea lutului. Aici are tot ce îi trebuie, inclusiv cuptor de ars, iar copiii vin cu mare drag să înveţe cum pot să scoată adevărate opere de artă cu mânuţele lor.

Olăritul este o muncă obositoare şi necesită forţă, îndemânare şi cunoştinţe deosebite. Orice greşeală poate avea drept consecinţă distrugerea vasului sau a obiectului şi tot ceea ce s-a lucrat până atunci trebuie luat de la capăt. Lutul este scos din locuri speciale, apoi este adus în gospodărie, unde mai întâi este fărâmiţat şi apoi frământat cu mâinile, picioarele sau cu un ciocan mare de lemn, în amestec cu apa. Acest procedeu se realizează de cât mai multe ori pentru a da lutului elasticitate şi o fineţe obiectelor finite.

Pasta astfel obţinută se lasă la dospit, într-un loc rece cu temperatură constantă. După modelare, vasele se lasă la uscat câteva zile, la umbră şi apoi se ard în cuptoare speciale, după ce au fost în prealabil ornamentate şi eventual smălţuite (la blide se smălţuieşte numai partea interioară şi marginile). Pentru culori folosesc glazuri (adică praf de sticlă).

 

Un meşteşug pe cale de dispariţie

„ţara Bârsei a fost vestită pentru poterie. Din păcate, acest meşteşug se regăseşte tot mai puţin la noi. În general, olăritul şi prelucratul lutului avea ca scop realizarea de obiecte casnice. Cei mici mai fac animăluţe, iar pe vremuri obiecte zoomorfe sau cu specific religios erau agăţate sus, sub streaşină sau pe case, în funcţie şi de breasla din care făcea parte cel care locuia acolo. La noi, culoarea tradiţională este albastru, pe pământ alb”, ne spune  Ferencz Agnes Veronika. Mai multe nu a vrut să ne povestească: „Lăsaţi-mă pe mine, că sunt bătrână. Vorbiţi cu fata. Ea este cea care îmi urmează această pasiune”. Fata este cea mai pasionată şi mai pricepută ucenică a doamnei Ferencz: Raluca Alexandra Târziu este în clasa a XII-a şi este unul dintre elevii de top ai celui mai bine cotat Colegiu din Braşov – „Andrei Şaguna”.

 

Raluca la Maratonul de înot de la Braşov, din 9-10 mai 2015.

 

A început să modeleze lutul la nouă ani

„Am o prietenă care locuieşte în vecini, care mi-a spus că lucrează în lut. Mergea o dată pe săptămână la atelier, acasă la doamna Agnes. Aşa am început şi eu să merg în fiecare vineri acolo. Venea fiecare când vroia, nu era obligatorie prezenţa, te simţeai bine şi veneai de fiecare dat cu bucurie. La început lucram la masă, pentru că eram mică şi nu puteam să folosesc roata, şi făceam animăluţe. Atunci aveam nouă ani.  Acum am 19…”, ne povesteşte Raluca Târziu cum a început să dea viaţă lutului. Coincidenţă sau nu, şi mama Ralucăi a studiat desenul pe vremea când era elevă cu doamna Ferencz.

Acum, are acasă propria ei roată de olărit, iar în timpul liber dă frâu liber pasiunii. Fata spune că nu lucrează neapărat după anumite canoane. „Am lucrat fantezie, dar pot să fac, dacă vrea cineva, orice. Doamna profesoară are multe cărţi despre tehnica şi arta olăritului. Iar acum, pentru că mă descurc foarte bine, doamna profesoară mă ia cu ea la diverse târguri unde sunt prezenţi meşteri populari. Acum, chiar dacă pot să lucrez şi acasă, cel mai bine este la atelier. Apoi, cuptorul de ars este la doamna profesoară. Costă foarte mult şi nu pot să îmi iau acum unul”, ne spune Raluca.

Ea ne-a mărturisit şi dorinţa ei cea mai mare: să aibă o expoziţie personală, pentru că a adunat acasă peste 200 de lucrări personale. Primul ei contact cu publicul a fost în urmă cu doi ani, cu ocazia Festivalului Etnovember de la Braşov, unde a expus câteva din creaţiile sale, dar prietenii ei cunosc cel mai bine pasiunea ei: „Toţi au primit cadouri de la mine”.

 

Pasionată de IT, înot, drumeţii şi snow-board

Raluca se pregăteşte intens pentru examenul de Bacalaureat şi de intrarea la Facultate. În niciun caz nu lasă învăţătura pe planul al doilea. Media pe ultimul semestru a fost peste 9.50 şi spune că vrea să intre la Facultatea de Tehnologia Informaţiei de la Universitatea „Transilvania” din Braşov.

„După ce termin facultatea şi îmi fac un rost, să am o meserie care să-mi asigure existenţa, vreau să am atelierul meu, unde să-i învăţ pe copii acest meşteşug, pentru că îmi plac foarte mult copiii. Iar în timpul liber, îmi place sportul: să înot (am fost la Maratonul de înot de 24 de ore care a avut loc zilele trecute), să schiez, să merg cu snowboard-ul şi drumeţiile”, ne-a dezvăluit Raluca pasiunile ei şi planurile de viitor. (newsbv.ro)

 

 

Braşovul şi străvechile meşteşuguri maghiare

Braşovul, important nod de comunicaţie şi renumit punct comercial în care soseau negustori din toate zonele ţării, cât şi din afara ei, păstrează şi în prezent ceva din specificul de altădată, iar sâmbătă a fost celebrată  ,,Ziua meşteşugurilor tradiţionale ale comunităţii maghiare din România”. Evenimentul ajuns la cea de-a 15-a ediţie a avut loc la Centrul Reformat ,,Casa Speranţei” (Biserica Reformată) şi a fost organizat de către Asociaţia Culturală Apaczai Csere Janos şi Serviciul  pentru Cultură Tradiţională din cadrul Centrului Cultural Reduta. Tematica manifestărilor a reprezentat-o ,,Aportul tineretului maghiar din Ţara Bârsei la Cultura Tradiţională”, iar în cadrul spectacolului au fost prezente formaţii de dansuri şi muzică populară, de muzică folk şi pop şi formaţii de dans sportiv din judeţul Braşov. De asemenea, mesteşugarii invitaţi din diferite zone ale ţării, şi-au prezentat tehnicile şi lucrările tradiţionale - cioplitori în lemn, împletirea obiectelor din paie, foi de porumb şi lână, confecţionarea jucăriilor din material textil, ţesutul manual al covoarelor din resturi de material textil şi lână, olăritul, ornamente florare, ţesături de interior şi port popular, decoraţiuni vestimentare, podoabe din materiale naturale. În cadrul evenimentului copiii au învăţat şi ei diferite jocuri tradiţionale din lumea satelor, uitate de generaţiile actuale. 

 

Peste 200 de lucrări personale pregătite pentru prima expoziţie personală.