Osemintele lui Mihai Viteazu în Transilvania?

Pe 9 august, a avut loc la Mănăstirea Plăviceni cea de-a cincea comemorare a Tăierii Capului lui Mihai Viteazu, cu ocazia împlinirii 415 ani de la asasinarea voievodului, la Câmpia Turzii (9 august 1601). Acest lăcaş de închinăciune a devenit loc de comemorare, după ce acolo au fost descoperite, într-o groapă zidită, osemintele lui Mihai Viteazu. O descoperire despre care au relatat atât agenţiile de presă, cât şi publicaţiile braşovene şi care ar fi putut fi pusă sub semnul întrebării.
Mai mulţi jurnalişti, mânaţi mai mult de curiozitate, au fost marţi la Mănăstirea Plăviceni, situată într-un loc parcă ascuns de ochii oricărui privitor. După un periplu de zeci de kilometri prin păduri şi pe poteci numai de cunoscători ştiute, am descoperit locaşul de închinăciune, aproape de graniţa cu Bulgaria, mănăstire construită şi ctitorită de soţia Marelui Voievod, doamna Stanca, având hramul Sfântului Mihai. Edificiul ridicat în 1637 este un loc plin de istorie care a sfidat timpurile şi ne împărtăşeşte şi astăzi lucruri care au stat la baza întemeierii neamului românesc.
Peste o mie de oameni şi un sobor de 30 de preoţi au săvârşit cea de-a cincea comemorare  de la găsirea acestor oseminte deosebit de importante pentru istoria Statului Român şi care parcă sfidând timpurile le vorbeau celor prezenţi din racla aşezată lângă mormântul unde au fost descoperite. Printre reprezentanţii Bisericii Ortodoxe prezenţi la comemorare s-a numărat şi preotul militar braşovean Ion Epaminond Boroş, care a ţinut să reprezite Braşovul la acest eveniment deosebit. Alături de preoţi, i-au adus un omagiu Marelui Voievod şi zeci de oameni de cultură - care fac parte din mişcarea de reconsiderare naţională a tuturor elementelor de patrimoniu care statuează dreptul românilor la o existenţă în acest teritoriu de câteva mii de ani - printre aceştia numărându-se generalul Mircea Chelaru, fost şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, dar şi profesorul dr. Liviu Pandele din Braşov, cunoscut pentru evenimentele sale de promovare a datinilor şi tradiţiilor române şi susţinător al valorilor Bisericii Ortodoxe Române.
Stareţul mănăstirii, Protosinghelul Teoctist Moldovanu, l-a pomenit pe marele Voievod aşa cum se cuvine, prin Sfânta Liturghie, citirea Acatistului lui Mihai Viteazu şi oficierea parastasului, iar singurele lucruri care au dominat evenimentul din acest an a fost soborul celor 30 de preoţi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, drapelele tricolore din mâinile participanţilor şi cele cu Mihai Viteazul şi deasupra tuturor, osemintele acestuia alături de icoana Maicii Domnului. Ca o minune, la acest eveniment nu au participat politicieni, care să plictisească cu discursurile lor, dar oricum ar fi fost prea complicat pentru aceştia să se deplaseze către acest sfânt locaş, ascuns pădure.

Mărturii istorice
După asasinarea voievodului, în tabăra de la Câmpia Turzii, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia (Bălgrad), unde a rămas nu se ştie pentru cât timp. În orice caz, se pare că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desfiinţarea Mitropoliei Ardealului şi transformarea lăcaşului în biserică catolică (1701). Ultima relatare o avem în Cronica Transilvaniei, scrisă de istoricul maghiar Wolfgang de Bethlen, pe la 1650: „După aceea, totuşi, corpul acestuia, ca să nu fie sfâşiat de câini, câţiva traci l-au înmormântat din ordinul lui Basta într-o groapă, pentru ca, în cele din urmă, cu trecerea timpului, să fie adus la Alba Iulia, unde a fost înmormântat în biserica sfântă şi apoi, după o vreme, a fost dus în Valahia Transalpină”. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut această descoperire de excepţie, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce priveşte dimensiunile cu cel al marelui domnitor, autenticitatea osemintelor fiind confirmată de raportul de medicină legală şi măsurătorile antopometrice. Argumentele iniţiale care susţineau teoria potrivit căreia osemintele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelului Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar şi membrele superioare fără claviculă şi coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Acum, câţiva oameni de cultură vor să facă demersurile necesare ca o parte dintre aceste oseminte să fie aduse în Transilvania, iar ziua de 9 august să fie marcată şi în Calendarul Creştin-Ortodox drept Ziua Tăierii Capului Martirului Mihai Voievod cel Viteaz şi Sfânt.

Protosinghelul Teoctist Moldovanu, Stareţul mănăstirii Plăviceni

„Am comemorat după putinţă cei 415 ani de la decapitarea Voievodului Mihai Viteazu, întâiul întregitor şi martir al neamului Românesc. Trupul descoperit în mod miraculos în curtea mănăstirii ne obligă să ne unim smerit în rugăciune şi dragoste întru Hristos. Este foarte important ca sufletul românilor să se trezească, fiindcă naţiunea română nu poate rezista decât cunoscându-şi trecutul, prezentul şi viitorul. Cu minciună şi cu dezbinare nu vom izbândi nimic. Nu dorim decât ca Mihai Viteazu să fie un rugător în plus al naţiei române. Indiferent de ce vor potrivnicii, ziua de 9 august rămâne una istorică pentru Plăviceni. Noi suntem convinşi că Mihai Viteazu este aici şi că este un model de patriot, adevărat creştin şi conducător neînfricat”.

Gen. Mircea Chelaru, fost şef al Marelui Stat Major al Armatei Române

„Mihai Viteazu nu este doar un voievod răpus este simbolul unităţii neamului românesc. Prin el se adună nu doar provinciile vechiului regal al Daciei, ci se întruneşte tot trupul neamului românesc. Avem nevoie să găsim puterea de a spune «nu» celor care ne sunt potrivnici. Mihai Viteazu este un simbol al permanenţei noastre şi ne învaţă cum să ne purtăm cu cei care sunt antiromâni. Îl rog pe Patriarhul României, Preafericitul Daniel, să propună Sfântului Sinod ca data de 9 august să fie trecută şi în calendarul Creştin-Ortodox ca Ziua Tăierii Capului Martirului Mihai Voievod cel Viteaz şi Sfânt”.

Pr. Ion Epaminond Boroş

„Dragostea şi credinţa de neam ale lui Mihai Viteazu se împletesc în mod fericit cu dragostea necondiţionată faţă de valorile Bisericii Ortodoxe Române. În calitate de preot, am slujit alături de ceilalţi colegi ai mei cu sufletul la osemintele marelui Domnitor, soldat fidel în promovarea constantă a datinilor şi tradiţiilor noastre româneşti. Ar fi o onoare pentru mine personal să putem să aducem măcar o mică părticică din aceste oseminte în Ardeal”.

Prof. dr. Liviu Pandele

„Faptul că sunt la această Mănăstire este un act de voinţă propriu pentru cinstirea tuturor elementelor care aduc referire la istoria noastră naţională cu atât mai mult cu cât este vorba de osemintele domnitorului Mihai Viteazu. Consider o îndatorire constituţională pentru fiecare cetăţean român să promoveze toate aceste elemente ce ţin de reprezentarea Statului Român, Imn, Drapel, Constituţie, cu atât mai mult primul articol al Constituţiei României:«România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil». Îmi doresc să fac lobby pe lângă ierarhii Bisericii Ortodoxe Române ca o parte a acestor oseminte să revină în Ardeal, iar Mihai Viteazu , la un moment dat, să fie Sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Nu doresc să fac comentarii legat de oseminte, fie că este vorba de capul sau de osemintele Voievodului. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în vedere este simbolul efectiv Mihai Viteazu şi opera sa de unificator al Ţării Româneşti şi de creare a naţiunii române”.