Porţi deschise la Penitenciarul Codlea

Braşovenii curioşi au putut vedea cu ochii lor cum trăiesc cei peste 600 de deţinuţi aflaţi în acest moment la Penitenciarul Codlea, cu ocazia Zilei Porţilor Deschise. O comunitate de 604 suflete – cât unele dintre localităţile de mai mici dimensiuni din judeţ – pe o suprafaţă extrem de mică faţă de un sat, deţinuţii încearcă prin toate mijloacele legale să îşi scurteze şederea lor aici. Astfel, foarte mulţi dintre ei muncesc fie în folosul penitenciarului, fie în cel personal, în special în agricultură sau la blocul alimentar al închisorii. 

Cum cheltuielile pentru fiecare deţinut se ridică la 1.200 de lei lunar, munca acestora este extrem de importantă pentru ca penitenciarul să îşi mai reducă din cheltuieli, motiv pentru care şi deţinuţii care muncesc vor pleca acasă mai repede. Tot ca o formă de răsplată pentru munca prestată sunt şi vizitele mai dese ale rudelor sau prietenilor ori, conversaţiile video cu aceştia, suplimentarea numărului de pachete de acasă sau vizitele mai dese la camera intimă. Oricine a vrut să vadă cum arată o închisoare din România în zilele noastre a putut face un drum până la Codlea. „Orice persoană interesată, a avut ocazia de a vizita penitenciarul, secţiile de deţinere şi întregile spaţii în care persoanele custodiate au acces. Printre acestea enumerăm: blocul alimentar, cluburile existente pe spaţiile de deţinere, camerele de audienţe online, de convorbiri online, sectorul vizită, în general cam orice spaţiu ce reprezintă interes“, a explicat subinspector Liviu Matache, purtător de cuvânt al Penitenciarului Codlea. 

Din totalul de 604 condamnaţi, 120 lucrează pentru diverşi beneficiari ai forţei de muncă iar alţi 100 de condamnaţi lucrează pentru întreţinerea şi modernizarea unităţii. Cei care nu au frecventat şcoala în libertate, pot termina cele 10 clase în interiorul închisorii, iar la sfârşitul lor, vor primi în schimb o diplomă recunoscută oficial. Pe lângă şcoală, condamnaţii beneficiază şi de programe de asistenţă socială şi psihologică. De asemenea, aceştia pot efectua cursuri de calificare pentru meserii de bucătar, florar, tâmplar sau multe altele. Datorită hărniciei deţinuţilor, penitenciarul nu are nevoie de bucătar sau de femeie de serviciu. Atât masa, cât şi întreţinerea şi modernizarea închisorii sunt realizate de câtre persoanele lipsite de libertate. Prin munca acestora se acoperă aproape 25-30 % din cheltuielile cu deţinuţii, iar, în schimbul prestaţiilor, condamnaţii beneficiază de recompense. „Pot primi o vizită suplimentară, pachet suplimentar, pot primi o vizită intimă suplimentară, pot fi recompensaţi cu învoirea în familie pe timp de 24 de ore sau până la 5 zile“, spune comisar şef Florin Cristian Chiş, directorui Penitenciarului Codlea. În plus, deţinuţii de la Codlea sunt ceva mai fericiţi decât cei care execută pedepse privative de libertate în alte închisori din ţară. Presa a dezvăluit în ultima vreme problemele grave cu care se confruntă închisorile din ţara noastră, plecând de la supraaglomerare. Dacă la Codlea erau 820 de deţinuţi în urmă cu doi ani, astăzi mai sunt cazaţi doar 604, adică o cifră care depăşeşte cu 10% capacitatea standard a penitenciarului, în timp ce media pe ţară este de circa 25% mai mulţi deţinuţi decât capacitatea maximă. Şi, pentru cei care au de executat pedepse la această unitate, se anunţă veşti şi mai bune, menite să aducă şi mai aproape de standardele europene stabilimentul. „Avem planuri şi pe viitor, suntem în plin proces de modernizare, anul viitor vom începe o clădire nouă, de fapt o clădire veche, pe care o vom moderniza, o vom transforma în spaţii de cazare. Acea clădire va respecta toate condiţiile prevăzute de lege, vor fi privilegiaţi, ca să zic aşa, deţinuţii care vor fi cazaţi acolo“, mai spune directorul instituţiei. În ultimii 3 ani de detenţie, deţinuţii intră în regim semideschis, iar în ultimul an aceştia intră în regim deschis, condiţia fiind ca aceştia să nu aibă abateri disciplinare. Regimul deschis înseamnă că deţinuţii pot să se deplaseze singuri la locul de muncă, iar, cât timp muncesc, sunt nesupravegheaţi. 

Scopul şi spiritul legii de executare a pedepsei este ca deţinutul să poată să se deplaseze singur către diferite activităţi în aşa fel încât să ia contact din timp cu societatea pentru a putea să se reintegreze mai bine odată ajuns în libertate.