Povestea lui Carmen, spusă chiar de eroină

Născută la Craiova, crescută la Braşov şi mutată în 2012 la Sfântu Gheorghe, Carmen a trăit o poveste cum nimeni nu şi-ar dori. După ce a reuşit să scape de familia Nebunu, una pe care părinţii săi au ajutat-o foarte mult, femeia a încercat să afle cum a fost posibil să ajungă ani de zile în spitale de nebuni, deşi era perfect sănătoasă. Cercetările făcute au scos la iveală toate demersurile soţilor Nebunu din Craiova, care au pus la punct o întreagă maşinărie prin care să intre în posesia averii lui Carmen. Până atunci, însă, femeia a întâmpinat numeroase dificultăţi în a-şi reface viaţa şi încă se află în impas din cauza maşinaţiunilor lui Dumitru Nebunu.

Câte un pantof, din fiecare pereche de încălţăminte...
Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Catharsis Braşov, cea care a ajutat-o pe Carmen să ajungă din nou acasă, a explicat cu ce probleme se confruntă Carmen de la revenirea la Sfântu Gheorghe. „Ajunsă acasă, după aproape cinci ani de «exil», Carmen se confruntă cu probleme inimaginabile. Şi-a găsit casa devalizată, plină de păianjeni şi molii, de bunurile din apartamentul ei, distruse, acoperite de lucrurile agonisite de părinţii ei timp de o viaţă, aruncate unele peste altele, ca într-un depozit dezordonat. A vrut să deschidă geamurile, să intre aerul curat, dar nu putea să ajungă la ferestre... A vrut să-şi facă o baie dar gazul a fost tăiat...
A vrut să se rebranşeze, dar nu avea Contractul de proprietar ...
A vrut să-şi schimbe Actul de identitate, dar nu avea Certificatul de naştere...
A vrut să scoată bani din contul personal, dar nu avea cardul...
Fără cheile de la apartament, fără lumină şi fără apă caldă, fără Contractul de proprietar şi fără Certificatul de naştere, necesare pentru schimbare domiciliului şi rebranşare, fără bani şi fără actele autoturismului, Carmen nu a putut să-şi reintre în drepturi, să-şi reia viaţa normală. Actele i-au fost reţinute în mod abuziv de soţii Nebunu Dumitru, care nu mai au niciun drept asupra ei din data de 08.08. 2018, când sentinţa a devenit definitivă prin neapelare. Deşi s-au înţeles cu avocaţii lui Carmen, că vor merge împreună la un Notar, cu Sentinţa definitivă, pentru a încheia un act notarial de predare-preluare acte, carduri, bunuri... totuşi, ei nu s-au ţinut de cuvânt. După ce au obţinut sentinţa definitivă, Nebunu Dumitru a forţat-o pe Carmen să- şi strângă lucrurile şi să plece pe ascuns din Craiova. Carmen, fericită că are în mână sentinţa definitivă de ridicare a interdicţiei judecătoreşti si a tutelei, nu s-a mai opus. Nici nu bănuia ce dezastru o aşteaptă acasă. Vizorul spart, înlocuit cu hârtie. Aspiratoarele dezmembrate, ca să nu poată fi folosite. Doar câte o cizmulţă şi câte un pantof, din fiecare pereche de încălţăminte. Nasturii smulşi de la haine, blănurile pline de molii, lustrele din cristal rupte, sertare lipsă de la mobilă, un adevărat dezastru”, a povestit Azota Popescu.

Autobiografie
Carmen a dezvăluit tot ce i s-a întâmplat şi cum a fost posibil. „Nu pot să-mi schimb domiciliul din Craiova în Sfântu Gheorghe, unde am apartament proprietate personală, pentru că nu am Certificatul de naştere. Deşi am în mână Certificatul meu de naştere original, pe care l-am găsit printre alte acte, totuşi, doamna de la ghişeu îmi spune că nu poate să-mi elibereze o nouă Cartea de Identitate, pentru că, Certificatul meu de naştere a fost anulat la data de 18 aprilie 2013 de către Serviciul de Stare civilă din Craiova, la cererea lui Nebunu Dumitru din Craiova.
Ţin în mână Certificatul meu de naştere, original, şi mă întreb, cum este posibil ca acest cetăţean, Nebunu Dumitru din Craiova, cu care nu am nimic în comun, să solicite şi să obţină un duplicat al Actului meu de naştere, fără niciun drept ?
Acum, de abia acum înţeleg, că Nebunu Dumitru a pus la cale execuţia mea şi a mamei mele, ca să pună mâna pe averea noastră, bunuri agonisite de părinţii mei şi de mine, o viaţă întreagă.

Primul pas
Nebunu Dumitru a atras-o pe mama mea într-o capcană. Bătrână fiind, 83 de ani, cu vederea diminuată, greu deplasabilă şi puţin senilă, mama mea a căzut uşor în capcana Nebunului. La cererea lui Nebunu, mama mea a semnat o împuternicire la Biroul Notarial Elena Bătrânu din Braşov, deşi noi locuiam amândouă în municipiul Sfântul Gheorghe, încă din 2006, fiecare având apartament proprietate personală. Prin această Procură, Nebunu Dumitru era împuternicit de mama mea, să ceară punerea mea sub interdicţie judecătorească, curatelă şi tutelă, deşi eu chiar nu aveam absolut nicio problemă de sănătate mentală. Nu fusesem internată, nu aveam nici medic de familie, nu eram în evidenţa vreunei comisii de sănătate, chiar nu existau motive care să justifice această Procură. S-a întâmplat în 28 martie 2013, fără ca mama mea să aibă un certificat medical, care să confirme că semnatara procurii este în deplinătatea facultaţilor mintale, aşa cum prevede legea.

Pasul 2
În 18 aprilie 2013, la numai două săptămâni după obţinerea procurii, Nebunu Dumitru a obţinut un duplicat după certificatul meu de naştere, de la Serviciul de Stare civilă Craiova şi astfel, stăpân peste noi două, a început să ne hărţuiască, aşa cum numai un paranoic poate s-o facă.

Pasul 3
În timp ce eu eram la plimbare cu Fonfi, căţeluşul meu, mi s-a schimbat butucul de la apartament şi astfel, n-am mai putut intra in propria mea locuinţă. Era prin decembrie 2013 şi eu m-am mutat în apartamentul mamei mele. Pur şi simplu, m-a scos din casa mea, fără să dea de bănuit cuiva, că el ar fi răufăcătorul.

Pasul 4
Prin apel la 112, a cerut internarea mamei mele în Spitalul de Urgenţă Sfântu Gheorghe, pentru dureri de şolduri şi dificultăţi de mişcare, deşi mama mea nu era de acord cu internarea. Se temea să nu moară în spital...S-a întâmplat în 24 ianuarie 2014. În holul blocului erau prezenţi soţii Nebunu.

Pasul 5
În 3 februarie 2014, ca să mă scoată şi din apartamentul mamei mele, Nebunu Dumitru a apelat la 112 şi a cerut internarea mea nevoluntară, la Spitalul de Psihiatrie Sfântu Gheorghe. Mă întorsesem de la plimbarea matinală cu Fonfi, căţeluşul meu drag. Îmi pregăteam un ceai şi omletă, când m-am trezit la uşă cu trei bărbaţi, dintre care, unul poliţist. „Urmaţi-ne!”, mi-a spus poliţistul, fluturând buletinul meu în mână. În hol, la ieşirea din bloc, l-am văzut pe Nebunu Dumitru, alături de soţia lui, Nebunu Elena. De unde luaseră Cartea mea de identitate?

Pasul 6
În 5 februarie, mama mea a fost externată din spital, operată la un şold şi ameliorată
A decedat în noaptea de 5 spre 6 februarie. Nimeni nu ştie cum. Mie nu mi-au spus nimic. Au îngropat-o, fără să-mi spună, şi apoi au aranjat transferul meu din Spitalul Sfântu Gheorghe, Covasna, la Spitalul Clinic de Psihiatrie Craiova.

Pasul 7
În dimineaţa zilei de 11 februarie 2014, am fost externată şi dusă la Craiova cu ambulanţa, fără voia mea, fiind internată în aceeaşi zi la Spitalul clinic de Psihiatrie. Pe 18 februarie 2014, medicul George Bădescu, prof. univ. şef clinică de Psihiatrie Craiova, a semnat o adeverinţă că eu am schizofrenie. Culmea, nu l-am văzut niciodată.

Pasul 8
La data de 20 februarie 2014, soţii Nebunu Dumitru şi Nebunu Elena au cerut Judecătoriei Craiova punerea mea sub interdicţie judecătorească, motivând că am debilitate mintală, schizofrenie paranoidă şi lipsă de discernământ. Şi, dacă voi fi pusă sub interdicţie judecătorească, ei, soţii Nebunu să fie numiţi tutorii mei, iar fiica lor, medic, Loredana, să fie numită curatorul meu.

Pasul 9
La data de 1 aprilie 2014, am fost dusă cu ambulanţa la IML Craiova. Nimeni nu m-a întrebat absolut nimic. Doar mi s-a luat o amprentă digitală şi nimic altceva.

Pasul 10
În 4 aprilie am fost externată, eram fericită că mă duc acasă la mine, la Sfântu Gheorghe, dar m-am trezit pe un drum lung de ţară, într-o ambulanţă, fără să fiu băgată în seamă.

Pasul 11
În 4 aprilie am fost internată în Spitalul de Psihiatrie Cronici Melineşti, judeţul Dolj şi lăsată în seama spitalului. Am primit injecţii care mi-au făcut rău. Am vomitat. Era să mor. Am fost întrebată cine sunt persoanele mele de contact, în cazul că mi se întâmplă ceva. Habar nu aveam. Ei mă abandonaseră, fără să le pese de mine.

Pasul 12
În data de 6 august 2014, Nebunu Dumitru şi Nebunu Elena m-au luat din Spitalul Melineşti cu maşina lor. Am zis, gata, am scăpat de nebuni, mă duc şi eu la mine Acasă ... Da' de unde, în Craiova au luat-o în maşină pe fiica lor, Pană Loredana Maria, medic, şi m-au dus la Spitalul de Psihiatrie Cronici Schitu Greci, judeţul Olt, unde am fost aşteptaţi de director, coleg de facultate cu Loredana.

Pasul 13
În 30 septembrie 2014, clanul Nebunu a câstigat procesul. La proces, soţii Nebunu au fost reprezentaţi de două avocate, Bianca Dumitraşcu şi Corina Enoiu, ambele fiind fiicele lor. Eu nu am avut avocat. Nici cel puţin un avocat din oficiu, aşa cum prevede legea... Ei, clanul Nebunu, cinci contra unu, au câştigat prin minciună şi înşelătorie. Iar eu, singură printre mafioţi şi de nimeni apărată, am fost condamnată la pieire, să trăiesc ani de zile printre nebuni, în exil, departe de lume şi fără speranţă că voi mai scăpa vreodată de acest infern.
Timp de 3 ani, m-au lăsat printre nebuni cronici, în grija statului, m-au neglijat şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să mă îngroape de vie. Dar, nu le-a mers. Dumnezeu nu i-a mai răbdat şi mi-a trimis îngeri că să mă salveze din ghiarele lor, un adevărat infern.

După cinci ani, planul lor diabolic a fost spulberat de Ministerul Sănătăţii
În 18 august 2017, am fost externată, în urma unei anchete efectuată de Ministerul Sănătăţii, la sesizarea Asociaţiei Catharsis Braşov. Nebunii m-au dus la Craiova şi m-au ameninţat că mă internează într-un spital de maximă siguranţă, dacă deschid gura şi spun ceva despre ei, presei. De frică, am refuzat interviuri şi am preferat să tac, ştiind cât sunt de periculoşi.
În 25 august 2017, am cerut Judecătoriei Craiova, ridicarea interdicţiei judecătoreşti şi a tutelei şi, evident, o nouă expertiză medico-legală. La cererea instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus evaluarea mea psihiatrică şi în colaborare cu Poliţia Craiova, Secţia 2, evaluarea a fost efectuată sub supravegherea unui poliţist. Medicii psihiatri de la IML Craiova n-au mai putut ascunde adevărul medical. Au recunoscut că am discernământul faptelor mele şi al consecinţelor acestora. Raportul este semnat de aceiasi medici care în aprilie 2014 au constatat lipsa discernământului ... şi m-au condamnat la pieire. Corupţia a fost învinsă. Adevărul medical a triumfat, un an mai târziu.
În 28 iunie 2018, la cel de al nouălea termen de judecată, pe baza actelor medicale din dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a cerut ridicarea interdicţiei judecătoreşi şi încetarea tutelei. Instanţa a decis ridicarea interdicţiei şi a tutelei. Sentinţa a devenit definitivă la data de 08. 08. 2018, prin neapelare, iar eu am ajuns la mine acasă, joi, 30 august 2018. Slavă Domnului, dreptatea a învins minciuna! Sper ca medicii psihiatri care au căzut în mrejele clanului Nebunu, să plătească”, a povestit Carmen întregul coşmar pe care l-a trăit şi cum a fost posibil acesta. Urmează acum ca toţi cei care nu şi-au făcut datoria ori au acţionat ilegal să plătească, deşi nimeni nu îi va putea reda lui Carmen anii pierduţi.