Povestea televiziunii şi fotografiei braşovene

Mircea Vladimir Bârsan, cunoscut de prieteni drept Vova, este, fără îndoială, părintele şcolii de televiziune braşovene. Studioul Student Dacia Felix, pus la punct de profesorul în ale imaginii, a surprins toate evenimentele importante petrecute în oraşul nostru în perioada comunistă.
Expoziţia de la Muzeul de Istorie strânge aparate de filmat, de proiecţie, blitz-uri, amplificatoare şi pelicule păstrate de zeci de ani, care descriu felul în care s-a născut şi a evoluat, până la un moment dat şcoala de televiziune din oraşul de sub Tâmpa. Printre filmele păstrate de Mircea Vladimir Bârsan, maestru în arte vizuale, se numără şi filmul Junii Braşovului, realizat în 1968, la reluarea acestui obicei după 20 de ani în care fusese interzis de către autorităţile comuniste.

Dacia Felix a fost primul studio de televiziune de la Braşov care a luat fiinţă la începutul anilor '70, în clădirea rectoratului Universităţii Transilvania. Coordonatorul studioului studenţesc de film amator „Dacia Felix”, Mircea Vladimir Bârsan, a adunat de-a lungul timpului multe amintiri şi o colecţie impresionantă de obiecte şi materiale de arhivă. Din păcate, arhiva studioului a fost parţial distrusă, însă, în urmă cu câţiva ani, Mircea Bârsan a reuşit să salveze 120 de role de film, o parte dintre acestea fiind expuse acum la Muzeul Judeţean de Istorie.
„Sunt filme cu diverse teme, începând de la viaţa culturală, până la viaţa sportivă, viaţa economică. În plus, avem câteva piese de tezaur pentru istoria filmului documentar din România, realizate de acest cineclub studenţesc. Avem singurele imagini filmate cu Henri Coandă în 1975 în vizită la Braşov, primit la Casa Armatei, apoi din 1976, cu vizita lui Ion Popescu Gopo”, a explicat directorul Muzeului Judeţean de Istorie, Nicolae Pepene. În ce priveşte istoria recentă a Braşovului, reluarea coborârii Junilor în Cetate, în 1968, este cel mai important moment surprins de cineclubul în care a activat maestrul Vova.

Din colecţia personală a lui Mircea Bârsan au fost aduse şi echipamente de înregistrare, redare şi montaj din perioada anilor 1960-1980. Chiar şi sala în care sunt expuse aparatele aminteşte de „Submarinul albastru”, numele dat spaţiului de la subsolul Rectoratului în care funcţiona studioul Dacia Felix. „Primul sediu pe care l-am avut a fost la Universitate, la Rectorat. Atunci l-au primit, în 1968, şi singurul sediu care mi s-a putut da a fost la subsol. Era întuneric beznă şi ce am făcut? Cu cofraje de ou am izolat fonic, că acolo se făceau şi concerte şi tot felul de alte activităţi, nu numai cinematografie, aduceam filme de la bibliotecile acreditate din străinătate”, a precizat coordonatorul studioului studenţesc de film amator Dacia Felix, Vladimir Bârsan (foto).

Această mică „televiziune” de la Braşov a avut un impact informaţional foarte mare în acea vreme. A produs aproape 400 de filme, o mică parte încă mai există, aproape 100.000 de fotografii şi o bibliotecă cu cărţi de specialitate. Tocmai de aceea, în 1974, Securitatea a închis postul. Mircea Bârsan  îşi aminteşte perfect cât de greu era să faci atunci cinematografie. „Trebuia să te strecori cum te strecori într-o haită de lupi, nu puteai altfel, era imposibil. Sunt elemente care nu pot fi explicate, efectiv. Nimeni nu te mai crede acuma că pentru un cuvânt ţi se anula tot scenariul”, îşi aminteşte maestrul.