Scriitoarea braşoveană Tony Mott şi-a lansat ultimul roman din seria „Julieta”, o poveste despre corupţia din sistemul medical românesc

Scriitoarea braşoveană Tony Mott, cunoscută mai bine ca Antoneta Galeş, şi-a lansat săptămâna trecută romanul „Nu daţi cu pietre în Julieta”, ultimul din trilogia Julieta sau, cum îi place ei să spună, „Ana Stancu”. Putem spune, deci, că Tony a ucis-o pe Julieta, după o „convieţuire” de trei ani.
„A fost foarte greu să scriu seria Julieta. Cele trei romane au apărut pe parcursul a cinci ani şi a fost dificil să găsesc echilibrul între a da destule amănunte pentru cititorul care nu a citit un volum anterior, astfel încât să înţeleagă ce se petrece, şi de a nu-i plictisi pe cei care făcuseră deja cunoştinţă cu seria. Avem de-a face cu un thriller medical, romanul având ca decor sistemul medical corupt din România. Dacă nu ar fi ficţiune, ar fi o radiografie a vieţii din spitalele private, a conflictelor dintre medici, a corupţiei din sistemul medical, a mitei pentru vânzarea şi decontarea medicamentelor sau a re-exporturilor. Dar este ficţiune, aşa că romanul e despre spioni internaţionali şi poveşti de iubire. Personajul din umbră al seriei este corupţia din sistemul juridic şi medical din Romania. În ultimul volum se descoperă că mecanismele sunt atât de complicate, încât fac imposibil ca toţi vinovaţii să-şi primească pedeapsa meritată. Sistemul de sănătate este mult mai bolnav decât populaţia pe care ar trebui să o trateze, dar putreziciunea care a pătruns până la cel mai înalt nivel nu poate fi eradicată”, povesteşte autoarea pentru BizBrasov.ro, provocată să explice temeiul trilogiei.
„În roman, Ana Stancu este o femeie îndrăgostită şi, aparent, stabilă emoţional. Membră a echipei de cercetări din România, este Julieta principală, celelalte personaje feminine sunt Juliete secundare. Julieta este sinonim pentru femeia modernă, puternică şi vulnerabilă, perfect conştientă de sine, de calităţile şi defectele sale, care ştie să-şi poarte şi singură de grijă şi care are capacitatea de a se analiza şi de a-şi asuma acţiunile. Și astfel devine substantiv comun”.
„În fiecare femeie puternică şi independentă este o fetiţă rănită, care a decis cândva că e pe cont propriu. Acesta ar trebui să fie motto-ul romanului, pentru că insist pe şansa pe care o avem de a alege să acţionăm în ciuda a ceea ce ni s-a întâmplat şi nu să dăm vina pentru faptele noastre pe ceva care este în trecutul nostru. Ana Stancu este, în mod cert, un evitant, conform teoriei ataşamentului. Decizia de a nu se baza pe nimeni a fost luată extrem de devreme în copilăria mică şi, ca adult, ea se concentrează în special pe realizarea pe care o poate obţine profesional. Din păcate, constatarea cu privire la mecanismele după care acţionează, tocmai pentru a se proteja, vine foarte târziu, când lupta cu şocul traumatic este prea grea”, mai povesteşte scriitoarea.
Romanul e despre alegeri. E despre mine şi despre tine, despre Julieta din fiecare femeie şi nevoia permanentă de iubire. E despre proiecţii şi despre a fi captiv în mecanisme întărite de timpuriu. E despre iubire şi adevăr.

Cele trei romane ale seriei Ana Stancu:
Julieta avea un pistol, Editura Tritonic, 2014
Un glonţ pentru Julieta, Editura Tritonic, 2016
Nu daţi cu pietre în Julieta, Editura Tritonic, 2017