Se transmit păcatele părinţilor asupra copiilor?

Atunci când o persoană, aparent evlavioasă şi cu frică de Dumnezeu, are multe greutăţi, cei din jur dau, uneori, următorul verdict: „plăteşte pentru păcatele părinţilor săi”, iar în lumea satului încă se mai foloseşte explicaţia: „îşi trage păcatele părinţilor”. Iată ce spunea Maica Siluana despre acest transfer al păcatelor:
„Păcatul omului îşi pune pecetea pe trup, pe relaţii, pe toată viaţa lui. Ei, părinţii sunt în noi mai mult decât ne dăm noi seama. E nevoie să ne eliberăm de robia moştenirii păcătoase. Şi ne putem elibera numai prin iertare. Nu există altă cale de vindecare decât iertarea. Să nu ne amăgim că am iertat, pentru că am uitat. (...) Cunosc un tânăr care avea un tată alcoolic şi nu putea să se împace cu el. Într-o noapte, de înviere, era pregătit pentru împărtăşanie şi tatăl său se îmbătase în seara aceea, vorbise urât despre Biserică şi despre înviere şi despre el că se face popă şi că e prost, că nu există Dumnezeu. Şi atunci el l-a zgâlţâit, l-a cam împins, aproape că l-a lovit. Şi a venit disperat la mine şi a zis: „Ce să fac? Nu mă mai pot împărtăşi!”. Şi am zis: „Copile, cum să nu poţi să te împărtăşeşti? Păi, ce zice Mântuitorul? Du-te şi te împacă cu cel care are ceva împotriva ta şi vino la altar. Du-te şi cere iertare tatălui tău”. „Imposibil! În primul rând că el m-a supărat Pe mine”. „Tu fă porunca! Du-te şi te împacă cu el, du-te şi cere-i iertare că l-ai zgâlţâit. Puteai să rabzi. Şi după aceea te duci şi te spovedeşti repede la părintele”.
Aşadar, copiii nu sunt pedepsiţi pentru păcatele săvârşite de părinţii lor. Nici părinţii nu sunt pedepsiţi pentru păcatele copiilor lor, dacă cei dintâi au avut grijă să aibă o viaţă curată înaintea lui Dumnezeu şi să le-o transmită şi urmaşilor.