Seara în care în „Şaguna” s-a stat cu picioarele pe bănci...

Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” şi-a închis porţile târziu, vineri noapte. A găzduit evenimentul Noaptea Cercetătorilor, cu „priză”, mai ales pentru cei mai mici dintre vizitatori. În diverse săli, elevi ai colegiului gazdă, dar şi de la „Dr. Ioan Meşotă”, precum şi studenţi de la Universitatea Transilvania i-au introdus pe toţi cei interesaţi în lumea ştiinţei, pe înţelesul fiecăruia. Asta şi pentru că demonstraţiile şi explicaţiile erau făcute de elevi sau studenţi.
De departe, cea mai vizitată sală a fost cea a experimentelor chimice. „Hai să vedem dacă ia foc ceva” spuneau tineri entuziasmaţi care îşi făceau loc, care unde puteau, pentru a fi direct în „miezul acţiunii”. N-a luat foc nimic, dar demonstraţiile îi fascinau pe vizitatori, care se mutau de la o bancă la alta, avizi de întâmplările... din eprubete.
„Eu am făcut reactivul Sweizer, e folosit pentru solubilizarea celulozei. Nu e o reacţie complicată, ideea e că trebuie puse câteva componente de bază, se formează la un moment dat un precipitat albastru, care e foarte interesant - se vede cum coboară în eprubetă, apoi încercăm să-l dizolvăm şi devine albastru mai închis. Nu este o substanţă complexă, nu este nocivă”, explică Diana, „şagunistă” în clasa a XI-a, care se gândeşte ca pe viitor să urmeze Medicina sau Chimia.

Roboţelul ce urmează lumina
Foarte entuziasmaţi au fost copiii mici mai ales de roboţelul prezentat de studenţi ai Facultăţii de Design de Produs şi Mediu. Este de fapt un proiect, realizat într-un semestru. „Este un roboţel de tip light follower, care urmăreşte linia. Are nevoie de o suprafaţă care să reflecte lumina (albă) şi una care absoarbe lumina (neagră). Funcţionează cu ajutorul unor senzori infraroşii. Robotul poate fi utilizat în anumite aplicaţii industriale, să ducă marfa dintr-un punct în altul, fără a fi nevoie de un operator, are nevoie doar de suprafeţe de acest gen sau se pot folosi benzile magnetice”, explică, pe scurt, Paul, student în anul II, la Sisteme Mecatronice pentru Industrie şi Medicină, care se gân deşte să lucreze pe viiitor şi în cercetare, dar cu siguranţă în ţară.

O istorie a instrumentelor de scris
Într-o altă sală, cei interesaţi puteau afla mai multe despre istoria instrumentelor de scris, de la pană, până la pixurile cu gel şi creioanele cu mine. „Se foloseau pene de la gâscă sau lebădă, în general, pentru că sunt păsări mari şi penele erau destul de lungi încât să nu se murdărească pe degete. Pana, după ce era smulsă, era ştearsă de grăsimile animale şi era ascuţită, apoi pur şi simplu, introdusă în cerneală, scursă puţin să nu murdărească foaia şi se scria puţin într-o poziţie laterală. După pana de scris au urmat tocul şi peniţa. Tocul era făcut din lemn sau corn de cerb şi peniţa era din argint şi aur la început, ca semn al statutului social. Apoi au fost stilourile”, a povestit Cristina, elevă în clasa a IX-a la „Şaguna”.
Colegul ei, Mihai, le-a dat mai multe detalii celor interesaţi de rotringuri: „Aici am trăgătoare cu tuş, instrumente de scris folosite predominant în perioada comunistă, pentru a crea desene grafice, în arhitectură, tehnică. Denumirea lor populară românească este rotringuri. Au grosimi diferite, există şi un dispozitiv pentru compas”. Trusa aparţine mamei lui, care a făcut Facultatea de Aeronave. Mihai se gândeşte pentru moment că i-ar plăcea să urmeze arhitectura sau aerospaţiale.

Despre parfumerie
Într-o altă sală, două „meşotiste” îi învăţau pe cei interesaţi cum se fac parfumurile hand-made. „Într-un bol se pun boboci de floare, proaspeţi, pe care îi amestecăm cu apă diluată sau alcool. Se lasă la macerat câteva zile, se filtrează esenţa prin hârtia de filtru, unde punem florile, şi o diluăm cu alcool”, a prezentat, pe scurt, procesul, Bianca, care spune că este interesată de o carieră în informatică.
Dacă în sălile de clasă, elevii erau interesaţi de tot felul de aspecte ale ştiinţelor, afară, în faţa Colegiului, cei mai mici nu se mai săturau să se urce într-un monopost al Universităţii Transilvania.
Noaptea Cercetătorilor Europeni se înscrie în seria evenimentelor Marie Curie şi propune să arate ce înseamnă să fii cercetător în zilele noastre.