Sfârșitul nu-i aici...

„Ţine minte, sfârşitul nu-i aici!” spune un refren al regretatului Florian Pittiş, difuzat pe Stadionul Tineretului pentru prima dată în acest sezon la începutul lunii mai, după meciul cu Dacia Unirea Brăila, atunci când în tabăra „stegară” s-a aşezat resemnarea cu privire la promovare şi implict la salvarea unui club care „dribla” falimentul de mai bine de doi ani.

„Balonul de oxigen” numit  transferul lui Chipciu la Anderlecht

În urmă cu un an, FC Braşov se afla într-o situaţie similară, însă balonul de oxigen s-a numit atunci transferul lui Alex Chipciu de la Steaua la Anderlecht. Mutarea aducea de la sine aproape 800.000 de euro în contul „galben-negrilor”, bani care ar fi trebuit să asigure bugetul pentru un an de „B” şi promovarea în prima ligă. Mai departe, ar fi urmat probabil un răgaz de 2-3 ani, timp în care prin procesele cu diferiţi creditori, în special cu fostul patron Ioan Neculaie şi firme ale acestuia, datoriile ar fi putut ajunge la o sumă decentă, iar societatea s-ar fi putut reorganiza.

Vise năruite în scurt timp, retur de chin

Visele aveau să se năruie în doar câteva luni, după un tur incredibil realizat de o echipă adunată cu câteva zile înainte de startul campionatului, dar şi cu o bună parte din buget cheltuită încă din decembrie. Cum ultima tranşă, undeva la 220.000 de euro, s-a lăsat mult aşteptată, returul a fost mai mult un chin, iar inevitabilul pare a bate din nou la uşă. În aceste condiţii, jocul cu Luceafărul Oradea din etapa a 37-a  a fost, foarte probabil, ultimul din viaţa unei echipe care nu de mult a împlinit 80 de ani. Ultimul, cel puţin din această epocă...

Puțini dar buni la „Rămas bun!”

Ultima reprezentație pe Stadionul Tineretului din istoria de opt decenii a echipei a însemnat un meci terminat la egalitate, scor 1-1, dar și un „rămas bun” cu tribunele mai mult goale, așa cum au fost mai mereu în ultimii ani. Puținii suporteri care le-au fost alături lui Grigorie&co au făcut însă spectacol, cântând timp de 90 de minute și afișând bannere prin care au transmis clar că vor să renască echipa. 

Oricum nu prea numeroşi, fanii braşoveni au fost mai puţini la meciul cu Luceafărul şi dintr-un motiv inedit: o parte din ei au făcut voluntariat şi au fost pe post de brancardieri, casieri sau chiar stewarzi, pentru a diminua din costurile de organizare ale partidei.

„Al treilea an la rând pățesc la fel”

După ce Iulian Popa, brașovean și unul din preferații galeriei, scandează alături de fani la finalul jocului, trage o concluzie asupra situației de la echipa sa, dar și din întreg fotbalul românesc: „Trist, trist, trist! Nici nu îmi vine să mă mai gândesc că aș putea juca fotbal din vară încolo. Sunt la al trilea sezon consecutiv și a treia echipă la rând, cu patru salarii luate dintr-un an întreg. Oţelul, Rapid şi acum acasă, la Braşov”.

De la Uzinele Astra la Cupa Balcanică şi meciuri cu Besiktas sau Inter

Apărută în fotbalul românesc în 1936, sub numele „Uzinele Astra Braşov”, pe un loc cedat în Divizia C de concitadina Braşovia, FC Braşov are în palmares o Cupă Balcanică (1961), un loc doi (1960) şi două locuri trei (1974, 2001) în prima ligă, dar şi şapte semifinale de Cupa României (1958, 1962, 1970, 1979, 1987, 2010, 2011). Meciuri precum cel cu Besiktas (1974) sau cu Inter Milano (2001), nume ca Silviu Ploieşteanu, trioul „mexican” Pescaru – Adamache – Ivăncescu, Csaba Gyorffy, Marian Ivan sau Mugurel Buga sunt câteva, foarte puţine din reperele unei istorii care se întinde pe opt decenii.

Suporterii pregătesc noul „Steagul Roşu”

Pe modelul celorlalte echipe de tradiţie care au pornit de curând din eşaloanele inferioare, Liga Suporterilor Stegari a lansat platforma online steagunumoare.ro, unde fiecare suporter, indiferent că este în România sau străinătate, se poate înscrie pentru a deveni membru sau susţinător al cauzei. „Se încheie o epocă. Ultimul meci acasă, l-am trăit cu o mare strângere de inimă. Nu este sfârşitul absolut, dar lucrurile nu vor mai fi la fel. Evoluţia societăţii şi a fenomenului fotbalistic impune un alt tip de organizare. Indiferent de forma administrativă pe care a cunoscut-o clubul de-a lungul anilor, factorul care a purtat echipa prin istorie a fost spiritul «stegar». Acest spirit va fi fundamentului noului proiect: un «Steagul Roşu» al tuturor braşovenilor”, spune Adrian Aliman, unul dintre cei mai cunoscuţi suporteri braşoveni.

Ultrasul de la microfon

În actualul sezon, postul de crainic a fost ocupat de unul dintre membrii galeriei, Răzvan Dobrică (foto, centru), blogger care publică periodic poveşti cu şi despre Steagu’, având la activ şi o carte scrisă, „Eroi locali”, prin care a dorit să arate o altă perspectivă asupra suporterilor de fotbal.

Cizmarul care nu se dă niciodată plecat

Nea’ Nelu este unul din cei mai apropiați oameni de jucătorii „stegari”, la propriu și la figurat. Face naveta de la Zărnești, iar după multe meciuri jucate seara târziu, rămânea să doarmă la stadion, nemaiavând tren sau autobuz către casă. A adunat restanțe salariale de peste un an de zile, dar nu se dă plecat de pe „Tineretului”. „Mă înteresează și banii de la Steaua, dacă vor mai veni vreodată, să ne mai recuperăm și noi câte ceva. Dar mai mult mă interesează dacă se va face o echipă nouă. Sunt gata să merg mai departe, aici sunt ca acasă”.

n Cornel Ţălnar, antrenor principal FC Braşov: „Ce poţi să mai spui de această situaţie? Îmi vine să plâng. Nu credeam ca un club ca FC Braşov să ajungă aici, dar era inevitabil, pentru că am fost abandonaţi de toată lumea, chiar şi de Gigi Becali în care ne-am pus toate speranţele că va achita acea rată din transferul lui Chipciu. Cel mai mare regret este acela că am avut un culoar foarte bun la promovare. Dacă am fi avut un minim ajutor financiar, promovam la pas anul acesta“.

n Florentin Petre, antrenor secund FC Braşov: „Regret că s-a ajuns în acest moment când trebuie să ne luăm rămas bun. Ne pare rău că nu am oferit o victorie suporterilor aceștia minunați, care au fost mereu lângă noi, la bine, la greu. Este păcat că un oraș ca Brașovul nu a fost în stare să mențină la un nivel bun o echipă cu mare tradiție. Să sperăm că lucrurile se vor îndrepta pe viitor. Din păcate ce se întâmplă aici este imaginea întregului fotbal românesc, unul aflat într-o cădere continuă”.

n Vasile Dochița, administrator special FC Braşov: „Păcat că în acest retur de campionat nu am beneficiat de niciun fel de buget. Cred că am fi fost promovați la pas dacă am fi primit ultima tranșă de bani din transferul lui Chipciu. Am făcut planul de bătaie, în ianuarie, alături de Cornel Țălnar, totul era calculat, iar cu chibzuință am fi dus lupta până la capăt. Dar am așteptat degeaba, așa că tot ce ne-a rămas a fost să încercăm să încheiem cu capul sus, să nu ne batem joc de această echipă și să disputăm toate meciurile”.

n Csaba Gyorffy, fostă glorie a „galben-negrilor”: „Nu am mai călcat de mult timp pe stadion. Nici nu mă simt prea bine, dar nu asta e cauza. Am rămas cu un gust amar, căci, după moartea ginerelui meu, angajat la acea vreme la club, am avut parte de un tratament pe care nu îl pot descrie. Noi, familia, am cerut să primim ceea ce îi datora clubul băiatului şi...ni s-a întors spatele de către cine conducea atunci clubul. E ultimul meci, ce să zic? Până la urmă, eu am jucat pentru Steagu’ Roşu, nu pentru FC Braşov. Sper să poată cineva să readucă fotbalul la Braşov”.

FOTO Catalin Ignat si Razvan Dobrica