Stupidocraţia la lucru

Doamna Carmen Iohannis, însoţită de preşedintele cu acelaşi nume, efectuează o vizită în Israel şi Palestina. Cei care nu au înţeles altruismul şefului statului care i-a pasat responsabilitatea participării la summit-ul la care se analizează dosarul refugiaţilor, au priceput abia acum cum stau lucrurile. Orientul era o pată albă pe harta deplasărilor prezidenţiale. Acum nu mai este.
Premierul are în schimb de furcă cu repartiţiile Comisiei, exact când austriecii anunţă că nu vor mai accepta cotele impuse. Ce vom face noi? De care parte ne vom situa? De cea a „elevilor neascultători” din Est-Ungaria, Slovacia, Cehia – ba chiar şi Polonia – sau de aceea a celor care decid repartiţiile bugetare? Greu de decis.
În orice caz, vreme de trei zile, miniştrii tehnocraţi au avea liber să bată câmpii cum vor ei. Premierul nu va mai avea timp să-i urecheze, cum a făcut cu Achim Irimescu, cel pe care l-a luat gura pe dinainte şi a demascat o biată societate de lactate despre care nu se ştie nici acum dacă ar avea vreo vină în intoxicarea sugarilor argeşeni. Dar ce, am dat cu parul? – s-a mirat ministrul. Deşi, dacă dădea, era poate mai puţin grav pentru soarta micului întreprinzător de la Brădet. La fel şi tot mai aeriana ministresă a Justiţiei, care se trezeşte şi ea vorbind despre pragul electoral, taman când se încheiase discuţia pe această temă, validată şi de preşedinte şi de premier, cum că alegerile locale şi parlamentare se vor face pe legea existentă. Zice dânsa că pragul electoral i se pare cam înalt. Pentru cine? Probabil că pentru protectoarea sa, madam Macovei, al cărei partid compus din trei oameni rămâne pe dinafară. Doamna Prună se scuză prin aceea că observaţia sa n-a fost făcută de la prezidiul unei dezbateri, ci din sală, ca simplu participant, de parcă ar co-exista două doamne Prună (Doamne Fereşte!), una privată şi alta angajată la stat. Vine apoi un domn Bostan, care plin de mândrie patriotică anunţă că 720 de sate vor avea internet de mare viteză! Este exact ce le lipsea sătenilor: un internet care să parcurgă în pas alert drumurile pline de noroaie ale pitoreştilor noastre aşezări rurale. Hodoronc-tronc!

Dar, cu siguranţă, adevăratul performer al vorbirii libere din Executiv este blândul doctor Achimaş, cel care de fiecare dată pare a fi fost paraşutat într-un teritoriu necunoscut şi ostil. Dânsul, ca un om politicos ce este, „roagă” conducerea incompetentă a Direcţiei de Sănătate Argeş să-şi dea demisia. Aceasta nu vrea şi dânsul ridică neputincios din umeri aşteptând „cu nerăbdare” ca bunul Dumnezeu să lumineze calea care duce spre cauza îmbolnăvirilor. Dânsul ne face deja să-l regretăm pe „manechinul” propus iniţial pentru acest post.
Multă lume a uitat deja perla ministresei de la Finanţe (de unde or găsi premierii fete din astea nevinovate, cărora să le pună în braţe finanţele ţării?) Anca Paliu-Dragu, care-i îndemna, cu sinceritate, pe români, să muncească pe doi lei, ca brazilienii şi indienii. Este, totuşi, un progres, faţă de îndemnul de a cultiva usturoi, al fostei absolvente de la Harvard, promovată de Ponta.
Lista poate continua, dar mă opresc aici, din jenă. Jena că o persoană cu bunul simţ şi măsura lui Cioloş a reuşit să se înconjoare de o întreagă galerie de „nimeni” care nu reuşesc decât să-i compromită eforturile.
P.S. Există şi o excepţie pe care mă grăbesc să o menţionez: ministrul Apărării, Mihnea Motoc, singurul care pare să ştie cu ce se mănâncă „meseria” de ministru tehnocrat...