Submarinul galben

Dintre multele „perle” lansate cu prilejul audierii candidaţilor la funcţiile de miniştri în cel de-al treilea cabinet PSD/ALDE, una le-a pus în umbră pe toate celelalte: afirmaţia că România se va dota cu un submarin! Dacă venea de la oricare altul dintre novicii într-ale ministeriatului, poate că nu ar fi părut atât de gogonată. A fost însă exprimată de un ministeriabil cu ceva experienţă - titularul Apărării, Mihai Fifor. Poate că lipsa de experienţă în domeniu i-a jucat o festă şi a luat de bun ce i-o fi şoptit vreun subaltern a cărui fantezie a luat-o razna. Dar nu poţi să nu te întrebi care ar fi putut fi finalitatea estimată a unui asemenea proiect. Suntem o putere navală căreia nu-i mai lipsea  decât acest tip de navă cu care să scotocească adâncurile Mării Negre (căci pe unde altundeva ar fi putut umbla)? Avem expertiza  necesară pentru a duce la capăt un asemenea proiect complex? Şi la ce bun un submarin (avem unul care de vreo 40 de ani nu s-a mai scufundat), când abia ne mişcăm cu cele două fregate luate de prin demolările britanice? Dar hai să-l lăsăm în pace pe dl.Fifor, la urma-urmei dânsul are pregătire umanistă (motivul pentru care Iohannis l-a respins când Ponta l-a propus la Transporturi), iar la Apărare gestionează banii pe care-i avem de achitat lui Trump pentru rachetele Patriot şi transportoarele Piranha, nu efectivele şi dotarea.
Impresia deplorabilă pe care a făcut-o la prezentare noua echipă dată pe mâna doamnei Dăncilă se datorează balastului „tribal” care a fost adăugat „nucleului dur” - altminteri rezonabil - format din miniştrii care au trecut prin două remanieri la vârf. Sunt acolo câţiva oameni serioşi, cu experienţă, dintre care se detaşează omul cel mai potrivit la locul potrivit: ministrul Daea, cel salutat cu aplauzele întregii săli la prezentarea din Parlament. Este cel care a scos din letargie un domeniu sortit uitării chiar de către permieri care au avut în biografie gestionarea sa (Cioloş!), pe care acest mehedinţean căpos l-a transformat într-o veritabilă locomotivă a accesării de fonduri europene. A lansat proiecte de succes, cărora le-a asigurat fondurile necesare de la buget şi nu s-a culcat nici un moment pe laurii realizărilor. Mai pot fi menţionaţi aici Meleşcanu (de o viaţă în funcţii de şef, indiferent de regim), Olguţa Vasilescu (insistentă şi răzbătătoare), Teodorovici (revenit la locul „crimei” după o scurtă disidenţă), Toader (implacabil, cu blindajul profesional de excepţie), Graţiela Gavrilescu (tot mai specializată în domeniu).
Despre majoritatea noilor miniştri nu se poate spune deocamdată decât că sunt un balast reclamat de principiul „tribal” de desemnare a titularilor de ministere în funcţie de  presiunile organizaţiilor locale şi că vor fi capabili să nu provoace dezastre doar prin mai mica însemnătate a portofoliilor sau prin şansa de a găsi în subordine echipe cât de cât profesioniste.
Desigur, nu e simplu să formezi o astfel de echipă şi cel mai bine o ştie  tocmai cel care a acuzat „principiul tribal” - Băsescu, care în 2004  a adus în primul guvern al Alianţei DA cel mai complet eşalon de neaveniţi, recrutaţi de prin Primăria Capitalei şi puşi să gestioneze domenii despre care nu aveau habar (gen domnişoara Părvulescu, care ar fi trebuit să se ocupe de Fondurile Europene, despre care nu ştia nici cu ce se mănâncă, sau decrepitul şef de garaj repartizat la Transporturi, unde a suspendat contractul cu Bechtel). Dar, după experimentul primelor două formule, este probabil mai important cum comunică factorul politic  cu cel de execuţie, recte relaţia Dragnea - Dăncilă, mecanism care a dus la eşecul precedentelor. Sunt puţine motive care să dea de înţeles că doamna Dăncilă va avea aroganţa lui Grindeanu şi Tudose, care au crezut că se află acolo datorită propriilor lor calităţi şi nu a unor decizii profund aleatorii.
Lansarea la apă a „submarinului galben” al noului guvern, căruia cu atîta generozitate preşedintele i-a acordat încrederea sa, poate, trebuie să inducă speranţa că, într-adevăr, ţopăiala s-a încheiat şi nava va pluti în apele mai calme  ale unui traseu coerent, menit să compenseze şi să remedieze erorile în lanţ de până acum.