Un caz atipic

Preşedintele Asociaţiei Catharsis, Azota Popescu, numeşte „un caz atipic” întreaga poveste a familiei Florea din Fişer. În condiţiile în care, în mod normal, o societate încearcă să le găsească familii copiilor abandonaţi, Direcţia de Protecţia Copilului Braşov smulge un copil din sânul familiei şi nu vrea nici în ruptul capului să-l lase să se întoarcă acasă. Motivele sunt cel puţin ciudate. Dacă mama ar fi iresponsabilă – idee pe care ar fi vrut să o inducă reprezentanţii DGASPC – se pune întrebarea de ce este iresponsabilă doar pentru unul din cei 5 copii. Dacă tatăl ar fi violent cu micuţii – o altă pistă pe care ar vrea să ne trimită cei de la Protecţia Copilului – apare aceeaşi întrebare. Mai sunt întrebări legate şi de modul în care a fost luat copilul de acasă . dar cea mai dureroasă întrebare este de ce este nevoit un copil să plângă de mai bine de 8 luni după părinţi, fraţi şi casă, iar mama să spună că de când i-a fost luată fetiţa de lângă ea nu mai doarme şi plânge în fiecare noapte.
Azota Popescu a povestit, pe scurt, ce s-a întâmplat din luna iulie şi până acum cu Mirela şi familia ei din Fişer. „O mamă a cinci copii este hărţuită prin tribunale, din cauza incompetenţei asistenţilor sociali, manageri de caz.  
Alina Dărăbanţ, asistent social la Primăria Rupea, a smuls-o pe fetiţa în vârstă de 7 ani de lângă tatăl său, pentru că acesta i-a dat o palmă. În loc să-l consilieze pe tatăl minorei, aceasta a decis ce este mai rău, instituţionalizarea copilului.
S-a întâmplat în 4 iulie 2018, când fetiţa a fost sechestrată de o familie din vecini pe timpul unei nopţi. Părinţii minorei sechestrate n-au dormit toată noapte, de frică să nu i se întâmple ceva rău...  
A doua zi, vecina pusă pe harţă, a chemat asistentul social şi Politia Rupea, în loc să-şi ceară scuze.  
Poliţistul a înţeles că este vorba despre o gâlceavă mai veche şi i-a sfătuit să-şi bage minţile in cap, să trăiască în pace şi fiecare să-şi vadă de copiii lui. Neexistând un motiv, Poliţia nu a încheiat un proces verbal şi nu a fost chemată Ambulanţa.  
În schimb, Alina, asistent social, a luat minora cu forţa de lângă tatăl său. Minora, fiind speriată, plângea în hohote şi nu vroia să meargă. A dus-o la Spitalul Rupea, deşi nu era bolnavă, iar spitalul a externat-o după trei zile cu diagnostic: zgârieturi pe coate (căzuse de pe bicicletă), agresiune.  
Alina, în loc să s-o ducă acasă, după externare, a dus-o abuziv la un centru de plasament din Codlea...!
Patru luni mai târziu, Protecţia Copilului Brasov a transferat- o la un centru din Rupea, unde micuţa spune că este bătută cu pumnii si picioarele, de fetele mai mari.  
În loc să facă demersuri pentru reintegrarea minorei în familia biologică, Gafiţescu, asistentul social manager de caz, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a o transfera şi pentru a o menţine în sistem.  
În timp ce Mama se luptă cu Justiţia, ca să-şi ia copilul acasă, Gafiţescu cere Poliţiei să cerceteze «agresiunea» din 4 iulie 2018...
Mama şi tatăl, împreună cu ceilalţi copii, au vizitat-o la spital, la orfelinatul din Codlea si la cel din Rupea. Şi s-au despărţit plângând de fiecare dată. Au cerut ajutor naşilor de cununie şi astfel ei au ajuns la Catharsis. S-au înscris la Şcoala Părinţilor şi au participat la toate activităţile programate până în prezent. Şi se luptă cu Protecţia Copilului Brasov de şapte luni, ca să-şi ia copilul acasă...  
Degeaba, Gafiţescu se opune. Se opune şi psihologul, responsabil de caz. Se opune şi juristul, care a cerut la Curtea de Apel să se respingă cererea mamei de reintegrare a minorei în familia biologică...
A plâns mama la ieşirea din Curtea de Apel Braşov. A plâns şi tatăl fetiţei, a plâns şi frăţiorul ei mai mare... Degeaba. Protecţia Copilului Braşov preferă orfelinatul în locul familiei biologice.  
Deşi UE recomandă FAMILIA, nu orfelinatul, totuşi, Protecţia Copilului Brasov e surdă.  
Deşi Mănăstirea din Buneşti s-a implicat în susţinerea familiei şi le-a îmbunătăţit calitatea vieţii, oferindu-le un container-casă, pentru creşterea şi educarea copiilor în condiţii optime, totuşi, se preferă despărţirea copilului de părinţi.  
Vorbim despre un caz de abandon atipic, un abandon provocat de cei plătiţi de stat ca să PREVINĂ abandonul familial!!!”, a povestit Azota Popescu. Adrian şi Irina aşteaptă astăzi cu sufletul la gură decizia Curţii de Apel în ce o priveşte pe Mirela. Aceasta ar putea rămâne până la vârsta de 18 ani în custodia Direcţiei sau s-ar putea întoarce în sânul familiei, alături de fraţii care o aşteaptă să se joace împreună.